joi, 25 februarie 2016

Dragostea în vremea holerei

„Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste.” 
Citatul nu este cel exact, însă pot să spun cu mâna pe inimă că "Dragostea în vremea holerei" de Gabriel Garcia Marquez e cartea pe care trebuie să o citesc cu mult timp în urmă.

Îmi este și rușine că nu am citit această minunată capodoperă literară până la vâsta de 22 de ani? Adică..ce fel de cititoare înrăită sunt? Dar destul cu regretele...

Când eram în magazin am citit cu o oarecare reținere descrierea de pe spatele cărții, care la prima vedere mi s-a părut că are un subiect fantezist : "Florentino Ariza a așteptat-o 51 de ani, 9 luni și 4 zile pe Fermina Daza până să își reînoiască jurămintele de iubire față de ea. I se va mai oferi, oare, șansa unui nou început?"

Faptul că femeia vieții lui s-a căsătorit la 22 de ani cu un doctor ilustru și a stat alături de acesta până i s-au albit tâmplele.iar personajul Florentino Ariza a așteptat-o cu aceeași loialitate cu care un câine își așteaptă stăpânul, mi s-a părut mai mult o poveste de leagăn. Am zis să îi dau cărții o șansă și am citit-o dintr-o răsuflare. Scrierea lui curge, iar povestea care îi ia locul a fost mai mult decât mi-aș fi putut imagina.

Acei 51 de ani au fost povestiți cu atât realism încât ar face pe oricine destul de nebun să își dorească să trăiască în acele vremuri mult mai simple : când se trimiteau scrisori, nu exista nimic plastic din ce exista astăzi, nimic artificial, bunele maniere făceau parte din cei 7 ani de acasă și oamenii se gândeau mai mult la cei din jur.

Cartea este minunat scrisă și pune în prim plan suferința lui Floretino Ariza, atunci când este obligat să se despartă de Fermina, faptul că ea a trecut peste relația lor din adolescență. Se aruncă în brațele a milione de femei, dar niciodată nu o uită pe Fermina. Iar ea, acceptă să se întâlnească cu el după 50 de ani și simte o legătură stranie. Acea legătură pe care sunt sigură că o simțim cu toții pentru cineva - faptul că cei doi sunt făcuți unul pentru celălalt. Fermina se simte calmă, se tulbură, iubește și plânge în preajma lui și sunt sentimenele pe care nu ți le trezește decât cealaltă jumătate a ta.

Dacă vrei o scăpare din lumea asta haotică și plină de falsitate un colțișor de rai în care poți să te retragi este cel al cărților, al unor minți extraordinare, care și-au sacrificat viața ca scrierile lor să treacă de bariera timpului.

Florentino Ariza a iubit-o pe Fermina Daza la nebunie, acea dragoste care pare posibilă numai în cărți, însă, care pe vremea bunicilor noștri era posibilă. Oare de ce doar atunci? Pentru că lumea era altfel, era mai bună.

2 comentarii:

  1. si mie mi-a placut la nebunie aceasta carte! povestea de dragoste e superba. mi-a mai placut foarte mult si ”Mal di pietre”, are unele similitudini

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că până la urmă contează că ai citit-o chiar și acum și că ți-a plăcut așa mult. Sunt și eu curioasă de ea și chiar mă gândeam să mi-o iau. :D Mai ales că sunt tare curioasă de stilul autorului. Mulțumim pentru frumoasa recenzie! >:D<

    Te aștept și pe blogul meu: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere