Tuturor băieților pe care i-am iubit - Jenny Han

Tuturor băieților pe care i-am iubit - Jenny Han

După ce am văzut titlul acestei cărți, mi-am zis clar că trebuie să o citesc, chiar dacă îmi dădeam seama că am trecut de mult de perioada liceului și poate nu aș rezona atât de mult cu cartea. Probabil că atunci, dacă aș fi citit "Tuturor băieților pe care i-am iubit" de Jenny Han, aș fi spus că e o carte scrisă special pentru mine, pentru că eu și Lara Jean, personajul principal, avem multe în comun: de la pasiunea pentru citit , pregătirea dulciurilor, fata asta îmi amintește de mine în liceu - puțin timidă, foarte cuminte și cu o imaginație bogată și care se ghidează după principii solide, dar care este încă în formare, E o fată bună, care abia învață ce înseamnă iubirea. Pentru ea iubirea nu se concretizează, decât atunci când începe să aibă o relație. Până atunci Lara Jean a fost îndrăgostită de 5 băieți, cărora le-a scris 5 scrisori, dar pe care nu le-a trimis niciodată. "Când scrie, Lara își deschide inima și mărturisește tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă" scrie pe spatele cărții, exact ceea ce mi-a atras atenția. Eu și Lara ne exprimăm mai bine în scris(evident), dar câteodată trebuie învățăm să spunem lucrurile și cu voce tare.

Trebuie să recunosc, titlul ăsta m-a bântuit toată perioada liceului, mai ales pentru că eram îndrăgostită. Am zis chiar că am să scriu o carte de genul acesta, cu același titlu, dar evident, nu am reușit :))

Într-o zi, scrisorile sunt expediate, iar lumea Larei Jean este dată peste cap. Băieții de care a fost îndrăgostită din gimnaziu și până în liceu află de pasiunea ei și credeți-mă, scrisorile ei sunt tare drăgălașe. Îmi place stilul autoarei, care păstrează inocența vârstei. Nici nu se pot numi scrisori de dragoste, așa cum le știm datorită poeților, ci mai degrabă confesiuni. Lara observă lucruri de care oamenii nu își dau seama și ține minte momente speciale, pe care oamenii nu le apreciază. Cum ar fi că într-o zi pe când trebuie să adune mingile de pe terenul de sport, începe și un băiat vine să o ajute. Un moment romantic, pe care l-a consemnat în scrisoare. Sau scoate în evidență și defectele unei persoane - cum ar fi că băiatul ia mereu ultima bucată de pizza. Nu pot decât să râd. Cartea este foarte amuzantă și să mă gândesc cu nostalgie la ce făceam când aveam 16 ani.

Pasiunile de la vârsta asta sunt frumoase, relațiile din liceu sunt frumoase tocmai datorită faptului că sunt o chestie nouă - nu știi dacă e bine ce faci, nu știi dacă e bine să spui asta - nu știi nimic, doar simți și cred că asta e frumusețea. E o carte tare drăgălașă, care merită citită într-o vacanță pe vârf de munte, alături de o cană mare cu ceai nu când mai ai 2 luni și nu ți-ai scris licența. oops :))) Trebuie să vă părăsesc pentru puțin timp, dar promit că revin cu alte postări frumoase.